Mihai Tofan

Este seara si lumina difuza din camera modeleaza o lume aparte, cu sclipiri misterioase, cu umbre in miscare voluptoasa.
Este doar una din lumile ce ti se dezvaluie atunci cand privesti o vitrina in care obiectele, formele delicate, pure si parca eterice, fie ca sunt pahare, vase, bibelouri sunt de fapt sticla si cristal.

 

Ati incercat sa priviti in acele momente vitrina ca pe scena unui teatru de opera, pe care ” Lacul lebedelor ” incinta ochiul cu gratia miscarii si perfectiunea inumana a sincronizarii iar muzica devine formula magica pentru alunecarea in lumea viselor?
Incercati si daca reusiti sufletul dumneavoastra va creste si va imbatrani cu cateva clipe de fericire.
Este o magie in care doar infinitul isi respecta dimensiunile.

 

Este o scufundare in lumea propriilor trairi, poate cele mai ascunse fiind si cele mai greu de inteles.
Este o lume creata de noi dar din pacate nu avem ochi si timp sa o privim.
Nu este decat sticla, cristal si metal, dar in ele se regaseste un pic din noi, din ceea ce am gandit si nu am avut curajul sa rostim.

 

Din fericire inca mai iubim frumosul!