Irina Leahu-Mihailescu

Arta ei iti da un ciudat  sentiment de grija, creand senzatia a ceva delicat, deosebit de fin, pretentios si sensibil.
O adiere poata sa rupa, un cuvant poate sa doara, lumina sau intunericul sa distruga.
Este o lume mica ce apartine unei lumi mari care a marginalizat-o dar care nu a renuntat la ea pentru ca s-ar simti mai saraca, mai sleita, murdara si chiar impropie vietii.

Aceasta lume a ” delicatului ” si ” finetii ” este total lipsita de violenta, armonia facand inima sa bata  doar in acorduri lirice iar gandurile devin brusc nostalgice, pline de tandrete, inflorindu-ti pe buze zambetul iubirii.
Priviti curba delicata a liniilor si veti intelege dorinta frumosului de a se putea exprima cat mai coerent pentru toti.
Este pentru prima oara cand am avut senzatia ca imaginea, dar mai ales culoarea canta si te privesc atent, cercetator, sa-ti poata identifica trairea sufleteasca.

Priviti oricare din tablouri si incercati sa va imaginati si incercati sa ganditi imaginile in alte culori sau culorile sa ilustreze o alta imagine.
Probabil ca, daca veti reusi, veti fi inventatorii unui nou stil de arta.
Tablourile nu au o idee bine definita, nu au un mesaj important de transmis, ele sunt rodul nebuniei create de o clipa de fericire.

 

a ne traiesti pentru trairea sufletelor noastre!